Primele urme descoperite pe teritoriul judetului dateaza de acum doua milioane de ani si au fost descoperite la Bugiulesti (comuna Tetoiu).
Descoperirile continua la Copacel, un sat de langa Rm. Valcea, unde au fost aduse la lumina materiale arheologice cu o vechime de circa 8000 de ani. Romanii vor construi pe pamantul valcean mai multe asezari ale caror ruine mai pot fi vazute la Rusidava (Dragasani), Buridava (Stolniceni), Pons Aluti (Ionesti), Arutela (Bivolari) etc. Un rol important in stabilirea legaturilor dintre asezari l-au avut drumurile. Pentru tinutul Valcii se cuvine sa amintim vestita "Cale Traiana" ce serpuia pornind de la Dunare, pe langa malurile Oltului, pana in inima Carpatilor.
La inceputul secolului IX, in jurul Ramnicului s-a inchegat o formatiune politica romaneasca ce a devenit oras la sfarsitul secolului XIII, in acceptiunea principiilor medievale de atunci. Prima atestare documentara a orasului dateaza din 20 mai 1388, fiind intalnita intr-un hrisov al lui Mircea cel Batran. Referitor la originea numelui Ramnic, acesta provine de la sensul de "peste" din slavona. Inca de la inceput, orasul a aparut ca resedinta a judetului Valcea. Factorii care au determinat acest lucru sunt: bogatia resurselor naturale (sare, lemn, peste), posibilitatile pentru un comert intern si extern si, la final, dar nu in ultimul rand, pozitia geografica ce ii oferea conditii exceptionale.
Primul sigiliu al orasului Ramnicu Valcea dateaza din 1506, fiind unul dintre cele mai vechi insemne de acest fel din Tara Romaneasca.
Urmatoarea pagina >>>