In secolele XIV si XVII tinuturile valcene vor cunoaste o adevarata inflorire. Domnitorii romani, ctitori de tari si de neam, vor dura temelii trainice pe aceste meleaguri. De numele lui Mircea cel Batran se leaga asadar prima atestare documentara a Ramnicului ca oras domnesc, cat si ridicarea pe malul Oltului, la nord de Calimanesti, a semetei manastiri Cozia. Matei Basarab aduce teascurile unei tipografii la Govora (la mijlocul secolului XVII). Constantin Brancoveanu ridica la Horezu un valoros monument de arta, punand bazele unei biblioteci. Secolul XVIII a fost cel care a impus orasul in panteonul culturii romanesti. In jurul episcopiei Ramnicului Noului Severin, care isi avea sediul aici, isi vor desfasura activitatea carturari de marca, a caror simpla insiruire ne da o imagine completa asupra a ceea ce a fost Ramnicul in acest veac: Antim Ivireanul, Climent, Chesarie, Filaret, Naum Ramniceanu, Dionisie Eclesiarhul etc. carturari care au impus orasul ca o inalta autoritate a vietii spirituale a timpului. Carturarii de la Ramnic au transpus pe plan iluminist cele mai inalte idei ale vremii, continuand traditia istoriografica a marilor carturari ai veacurilor trecute: Miron Costin, Constantin Cantacuzino Stolnicul si Dimitrie Cantemir. Activitatea culturala a Ramnicului a gravitat in secolul XVIII in jurul tiparnitei si a muncii de editare a cartilor. Venirea lui Antim Ivireanul, ca episcop al eparhiei oltene si aducerea la Ramnic a tiparnitei sale de la Snagov, a dat un nou curs dezvoltarii spirituale a cetatii intr-un secol plin de contradictii, in conditiile intensificarii expansiunii politice asupra pamantului romanesc.
<<< Pagina anterioara | Urmatoarea pagina >>>